Este Hagi o soluție riscantă?
Momentul prin care trece echipa națională de fotbal a țării noastre ne oferă prilejul unor reflecții critice la adresa celor ce se consideră conducători. Capacitatea de manager este în foarte mică măsură înnăscută, în cea mai mare parte necesitând o educație puternică și calitatea de a ști să te ridici peste alții. Mulți dintre cei ce conduc fotbalul românesc se păcălesc cu titlul de manageri pentru că la bază nu au nimic, decât poate educația comunistă a Cooperativei și simțul practic al motto-ului scopul scuză mijloacele.
Federația Română de Fotbal are în frunte, de aproape un deceniu, un jongleur al criticilor în persoana lui Mircea Sandu. A învățat meserie prin trecerea timpului și a reușit să dribleze săgețile otrăvite ale mass-media. Și-a dovedit însă, de multe ori chiar, calitățile de manager ...
... Numirea lui Bölöni în fruntea tricolorilor înainte de începerea campaniei de calificare la CM 2002 era văzută de mulți un succes al diplomației domnului Sandu. Loți era cunoscut ca un antrenor dificil, care ridică multe pretenții și solicită mult timp de gândire înainte de a lua o decizie. Așteptările au fost confirmate, fostul antrenor al echipei franceze Nancy reușind să creioneze un nou unsprezece, de viitor, și în care ne-am putea pune speranțe pentru un nou deceniu de aur.
A apărut însă și colapsul managerial al conducerii FRF. Tentanta ofertă de la Sporting Lisabona căreia Bölöni nu i-a putut rezista ca muritor de rând ce se află pe lumea aceasta, a fost întâmpinată de cei ce conduc destinele fotbalistice ale țării cu o privire mută de vițel la poarta nouă. Într-un târziu, când au reușit să conștientizeze realitatea, au încercat să-i fluture dolarii în față, de parcă francezul visează toată noaptea numai bani. Dar, în sfârșit, Bölöni a plecat și nu mai are rost să plângem pentru ceea ce nu mai este ...
Mircea Sandu și cei care se află în Comitetul Executiv al FRF s-au oprit asupra lui Hagi ca fiind cel mai potrivit pentru a-i succeda ungurului cu cetățenie română (pentru că în fond, aceasta a fost problema care i-a deranjat pe jurnaliștii cu prea multă pastă în pix). Este aceasta o decizie în măsură să asigure liniștea pentru următoarea perioadă? O mână ascunsă mă trage ușor într-o parte iar vocea devoratorilor de personalități (jurnaliștii) îmi șoptește că sunt șanse mari ca decizia să se dovedească greșită. Argumentele în favoarea hotărârii managerilor din fotbalul românesc de genul: imaginea puternică a mitului Hagi în rândul jucătorilor sau experiența de peste 20 de ani sub tricolorul naționalei mi se par a intra în ceață în fața contraargumentelor. Cum va reuși cel mai titrat fotbalist român al tuturor timpurilor să-și stăpânească pornirile violente din ultima perioadă a activității de jucător, știut fiind faptul că viața pe bancă este mult mai tensionantă decât în teren? Care va fi reacția lui Gică la ciocnirea de realitatea neagră a campionatului intern? Cum se va împăca noul antrenor al naționalei, ca un novice în domeniu, cu pretențiile de titular ale stranierilor gen Moldovan sau Ganea? Va reuși Hagi să readucă în actualitate respectul față de tricoul galben existent în urmă cu 10 20 de ani? Sunt întrebări și întrebări care pot genera atâtea probleme și bătăi de cap...
Fiindcă suntem la capitolul întrebări, să mai formulez una: chiar era momentul unui nou experiment când naționala se zbate pentru calificare? Părerea mea de amator, privitor anonim de spectacol, mă îndeamnă să cred că era nevoie de altceva, de experiență și, în nici un caz, de risc. Dar, nu-i așa? Sunt atâtea milioane de antrenori în țara asta și fiecare are propria concepție
Rămâne să vedem cât de riscantă a fost decizia managerului Mircea Sandu. Așadar întrebarea din titlu rămâne deschisă. Ar putea însemna debarcarea președintelui dar și a regelui sau ridicarea în slăvi pentru amândoi. Vom trăi și vom vedea!