Discurs asupra efemerităţii

Stimaţi colegi, superiori şi ... inferiori

Standardul de dezvoltare al societăţii umane ne permite să credem că putem visa la orice şi oricât, oriunde am fi. Proiectăm tehnologii de înaltă precizie într-un ritm ameţitor şi, uneori, parcă viteza de evoluţie a umanităţii tinde să ne depăşească chiar şi pe noi, cei ce creăm ceea ce avem în jurul nostru. Zburăm spre Lună, stele şi planete pentru că lumea în care ne găsim ne strânge, presând cu o forţă căreia îi facem cu greu faţă, asemenea celui care abia ştie să stea în apă şi este împins de la spate în bazin.

Orice început are şi un sfârşit ... Nu este o vorbă spusă în vânt ci mai degrabă un adevăr crunt care, de cele mai multe ori, doare. E frumos să-ţi imaginezi că vei trăi mereu “pe roze” şi că toate procesele evolutive vor continua să susţină progresul societăţii la nesfârşit. Dar câţi dintre dumneavoastră şi-au pus vreodata întrebarea: “Se va sfârşi avântul cunoaşterii umane?”. Mulţi oameni de ştiinţă şi-au exprimat părerile în legătură cu acest subiect, opinii care mai de care mai sofisticate, mai mult sau mai puţin argumentate. Orice s-ar fi scris sau rostit, tind să cred şi să susţin cu tărie că sfârşitul stă tot în oameni. Nu vreau să repet ceea ce e scris în Apocalipsa lui Ioan, dar gradul atins de tensiunea socială şi apogeul înregistrat de evenimentele total contrare armoniei şi cursului firesc al vieţii mă determină să afirm că omul va fi cel care va apăsa butonul ce va declanşa sfârşitul, dacă nu l-a apăsat deja…

Găsim plăceri în lucruri efemere, nu mai avem respect pentru ceea ce este cu adevărat demn de respect, construim adevăruri false, şi obişnuim să facem exact contrarul celor pe care strămoşii noştri pe acest Pământ le-au primit drept Porunci. Legi sfinte, mai presus de orice Constituţie sunt încălcate zi de zi ... şi până când oare?

Omul va continua să dorească din ce în ce mai mult fără să ţină cont de limite. El va continua să creadă că va putea să fie la rândul său Demiurg şi că îşi poate lua viaţa în propriile mâini. Mă întreb unde ne va trimite Dumnezeu dacă pe Lucifer l-a trimis acolo unde flăcările sunt cele mai fierbinţi?

Nu vreau să credeţi că sunt împotriva progresului sau că sunt guvernat de conservatorism. Am dorit doar să ridic o problemă la care nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au reflectat. Dacă aţi rămas pe gânduri după ce aţi citit rândurile anterioare, înseamnă că mi-am atins scopul!

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Student caporal Piştea Constantin