A.S.A. Sibiu – Pasiune şi plăcere

… Fotbalul – un sport, un joc, o meserie, o afacere, etc. – un fenomen care a luat amploare în lumea întreagă, un fenomen în care se investesc bani, suflet, energie şi ce poate da “omul” mai mult pe teren.

Orice puştan căruia îi place acest sport speră ca într-o bună zi să ajungă să joace fotbal şi, de ce nu, la o echipă de top. Bineînţeles că unui om căruia îi place cu adevărat fotbalul, căruia îi face plăcere să practice acest sport, nu prea îl interesează la ce echipă sau în ce eşalon fotbalistic activează sau dacă joacă în curtea şcolii cu prietenii; persoana respectivă joacă din plăcere sau din pasiune pentru echipa respectivă.

Trebuie să recunosc şi eu că de mic copil îmi doream ca odată şi-odată să ajung să joc fotbal la o echipă mare; sigur, visam să ajung la Steaua – echipa visurilor mele şi a multor altor copii.

După ce am ales cariera militară – încă de la vârsta de 14 ani – mi-am dat seama că, de fapt, visurile mele de a juca fotbal de performanţă la vreo echipă mare s-au spulberat. Dar când am intrat în această instituţie m-am bucurat foarte mult aflând că există o echipă de fotbal şi că pot să practic sportul pe care îl iubesc foarte mult şi care mi-a ajuns la suflet. Conştient fiind că la acest nivel – Divizia D – nu se poate vorbi de performanţă, m-am dus cu încredere la echipă fiind foarte entuziasmat văzându-mi prima mea legitimaţie de fotbalist.

M-am legitimat la această echipă într-un moment foarte delicat pentru “noi”; eram la finalul turului şi ne aflam pe un loc retrogradabil, iar până la finalul returului trebuia să ieşim din această situaţie. Primele măsuri nu au fost prea convingătoare, dar după aceea am reuşit să scoatem câteva rezultate bune şi chiar foarte bune ţinând cont de victoria în deplasare la Şelimbăr, echipă care în momentul acela era pe locul patru. Erau adeseori situaţii în care începeam foarte bine un meci şi spre final luam goluri pe nişte greşeli minore dar care se dovedeau “fatale”.

Chiar şi cu mai mult titrata echipă a Universităţii din Sibiu am jucat, pot să spun, excelent în prima repriză în care trebuia să înscriem cel putin trei goluri, dar după pauză am greşit foarte mult, spre final fiind total depasiti. S-a văzut astfel lipsa de experienţă şi de concentrare a jucătorilor noştri.

La finalul sezonului am scăpat de retrogradare, bineînţeles după câteva rezultate bune obţinute pe teren propriu.

Este de apreciat la această echipă spiritul de sportivitate şi de fair–play al fotbaliştilor, fapt pentru care echipa va fi premiată cu Trofeul Fair–Play corespunzator acestui nivel.

Student caporal Sever Manea